Cum e sa trăiești la sat- Banatul Montan

Din totdeauna mi-am dorit sa scriu despre acest subiect: despre viata la sat în general, despre oameni de aici și de ce ar trebui sa vizitezi aceste locuri.

Eu m-am născut și am crescut la oraș, bine într-un micuț oraș dar tot oraș era și aveam aceleași obiceiuri ca orice copil ce creste într-o zona urbana ( ma jucam și leneveam toată ziua :D), însa soarta ( adică eu) a decis sa ma căsătoresc și sa locuiesc într-o zona rurala.
Pot  spune ca acomodarea a fost foarte grea: limba , obiceiurile, programul și chiar mâncarea diferă.

Prima vizita pe care am făcut-o la socrii a fost foarte interesanta și educativa deoarece am învățat foarte multe cuvinte noi cum ar fi ( sper sa le scriu corect) parazol(umbrela), ciganie(tigaie) , tauni ( lăcuste), vadra (găleată), bunari (fântână) și multe altele. Aici oameni vorbesc un limbaj cu totul diferit și după 9 ani de când am tot venit aici tot nu am reușit sa învăț toate cuvintele.

Oameni în aceasta zona lucrează de dimineață pana seara (fără exagerări se întâmplă sa ajungă după ce se înnoptează ) și au acest obicei puternic implementat în gândire. Ce apreciez aici ca oameni sunt muncitori ( poate prea muncitori), dar își păstrează un anumit bun-simț iar copii au un anumit respect care rar îl întâlnești la oraș.

Cat despre mâncare trebuie sa încercați balmasul ( e o combinație de caș moale cu faina de mămăliga și sare) care este delicioasa cu mămăligă rece fripta pe plita de la cuptor, în rest în fiecare Duminica aici se mănâncă supa de tăieței, sarmale și pireu cu cartofi. Apreciez ca masa se ia în familie de fiecare data ceea ce noi la oraș nu făceam numai dacă era sărbătoare.

Peisajele sunt senzaționale dar prea putin promovate și cele mai multe prea putin cunoscute deoarece sunt aflate pe trasee putin cunoscute de turiști.Va las mai jos niște poze și sper sa va conving :P